Inspiraţie sau transpiraţie.

            "Fiul omului mănâncă sulul acesta (Pentateuhul lui Moise, primele cinci cărţii ale Biblie) şi apoi du-te şi vorbeşte copiilor lui Israel. …spune-le cuvintele Mele". Ezechiel 3- 1, 4

            Toţi oamenii lui Dumnezeu nu au avut îndrăzneala să vorbească propriile lor cuvinte, deşi sunt unii care se pretind creştini dar când predică, miroase a transpiraţie

            În îmbrăcămintea marelui preot totdeauna era exclusă lâna care este simbolul transpiraţiei.

            Proorocul Ezechiel ca şi alţi prooroci autentici a mâncat întâi cartea, dulce ca fagurul de miere cum spune David în Ps. 119, apoi astfel înarmat a plecat să vorbească poporului.

            Unii predicatori care nu ştiu  că epistola lui Iuda are numai un capitol, vor să predice un cuvânt pe care nu-l cunosc, despre care proorocul Ieremia în cap. 23-21 spune  că aleargă fără să fie trimişi şi vorbesc fără a fi participat la sfatul Domnului …. Dacă ar fi fost la sfatul Meu ar fi trebuit să spună cuvintele Mele.

            După cuvintele ap. Petru, ar trebui ca cei care nu vorbesc numai cuvintele Domnului ar trebui să nu vorbească niciodată, şi îndată se vede orice vorbire dacă este inspiraţie sau transpiraţie.

Pentru mine viaţa este Hristos.

            Ferice de cine poate spune la fel ca Ap. Pavel, deoarece orice om are propria sa definiţie a vieţii.

            Oamenii învaţă multe dar nu totdeauna esenţialul. Lumea contemporană numită religioasă, are sub această mască o colecţie de zei. Nu contează ce Biserică frecventăm, ci cui ne închinăm în timpul nostru liber şi în singurătate.

            Industria Diavolului s-a diversificat, punând la dispoziţia oamenilor, cele mai ingenioase metode de seducţie, prin presă, radio-televiziune, internet, telefoane mobile, droguri, jocuri fotbal, internet porno-sex, etc. încât aşa cum spunea Tomas A Kempis, nimeni nu mai este atât de sărac ca să nu cumpere o dugheană în acest târg al deşertăciunilor. Viaţa are farmecul său şi acesta este Unul singur, orice altceva face parte din surogatele şi farmecele înşelătoare ale Diavolului.

Cetăţile de scăpare.

         Justiţia divină este totdeauna prevăzătoare, perfectă şi în harul Său a poruncit lui Moise ca după cucerirea ţării Canaanului, să împartă ţara în trei părţi iar în fiecare parte să se construiască 4 cetăţi de scăpare deci 12 în total, pentru salvarea ucigaşilor fără voie, care odată ajunşi acolo nu mai puteau fi răzbunaţi.

            Ei trebuiau să stea acolo până la moartea Marelui Preot, după care fapta lor nu mai putea fi pedepsită, adică în termeni juridici era prescrisă, prescriere care nu era condiţionată de termen cum prevede dreptul Roman, ci numai de moartea Marelui Preot. 

            Avem aici proba desăvârşită a iubirii divine care nu vrea moartea păcătosului ci salvarea sa şi nu condiţionează iertarea de timp ci de jertfă.

Un lucru nou pe pământ.

         Dumnezeu face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat. Ieremia 31.

            Multă vreme am interpretat acest verset, ad literam, adică după literă,  care însă omoară, considerând că se referă la vremurile din urmă când fetele vor face propuneri de căsătorie. Dar chiar dacă se vede lucrul acesta, în zilele noastre textul încadrat în context, nu la aceasta se referă ci lucrul nou constă în faptul că fecioara lui Israel, pribeagă şi rătăcită, la îndemnul Domnului, se va întoarce la Domnul şi în cetăţile Sale.

            Cel ce face totul nou şi nu cârpeşte niciodată, va face ca în zilele din urmă atât dintre Evrei cât şi dintre neamuri mulţi să se întoarcă la Domnul

Lauda Domnului. Psalmul 119-164

Psalmul 119-164

            De şapte ori pe zi te laud Doamne. Eu zic lăudat să fie Domnul şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

            Aici este locul antrenamentelor, iar acolo e locul realităţilor. Dacă nu începem lauda aici nu o vom putea niciodată continua acolo.

            După textul din Apocalipsa 4- 1 cel dintâi glas pe care l-a auzit Ioan când a fost invitat să se suie în cer era ca glasul unei trâmbiţe, de unde rezultă  că acolo vorbele sunt melodii, iar aici sunt melodrame.

            Trebuie să ne facem timp special pentru a lăuda pe Domnul, chiar dacă nu putem de şapte ori pe zi.

Cereţi şi vi se va da Matei 7- 7

          Dacă noi am crede ca un copil toate cuvintele Domnului Isus, categoric nu am duce lipsă de nimic, deoarece, cuvintele Sale, spre deosebire de orice alte cuvinte, au la bază toate resursele din vitrina expunerii.

            Noi trăim într-o lume demagogică, unde cuvintele nu sunt folosite pentru exprimarea realităţii ci tocmai pentru camuflarea adevărului. Cine altul afară de Domnul Isus ar putea da tot ce i se cere, evident cu gând curat nu ca să risipească în plăceri.

            Cineva a reproşat că a cerut să câştige la loto şi nu a câştigat. Când copilul cere cuţitul sau cutia de chibrituri părinţilor şi nu primesc, ei se supără dar e spre binele lor.

            La noi în Piteşti un tânăr a câştigat un miliard, dar de atunci e numai în închisoare deoarece a cumpărat o maşină şi a comis un accident mortal, şi alte necazuri.

Puterea transformatoare a iubirii

Baal-Peor cunoscut ca si Belfegor...

«Dar ei s-au dus la Baal-Peor s-au pus în slujba idolului scârbos şi au ajuns urâcioşi ca şi acela pe care-l iubeau. » Osea 9-10

            Cât de mult s-ar deosebi doi îndrăgostiţi, s-a constatat de către biologi că dacă se iubesc reciproc după o perioadă de timp, ei vor semăna nu numai la figurat dar şi la propriu.

            Din versetul de mai sus se vede clar ce viitor vom avea şi cum vom arăta în funcţie de persoana pe care o iubim. Pentru că acum iubim pe Domnul Isus atunci vom fi ca El.

Istoria grăuntelui de grâu. Ioan 12: 24, 25

Ioan 12: 24, 25

            « Grăuntele de grâu care cade pe pământ dacă nu moare rămâne singur, dar dacă moare aduce multă roadă. Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, dar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică »

            Arabii fanatici cred că prin sinuciderea lor şi uciderea altora îşi urăsc viaţa, dar astfel ajung în rai. Litera omoară, duhul dă viaţă. A ne urî viaţa nu înseamnă nici sinucidere nici monahism, ci echilibru între ce este efemer şi ce este  etern.

            Lecţia fundamentală a grăuntelui de grâu este de a ne înţelege sensul vieţii adică eficienţa maximă, prin acceptarea vicisitudinilor inerente, căci pe acest pământ se moare, dar unii oameni sunt surprinşi datorită ignoranţei.

            Noi iubim viaţa din Dumnezeu şi toată opera Sa, dar lumea are viaţa sa diametral opusă pe care o urâm, pentru a o avea pe cea eternă.

El dă zăpada ca lâna. Ps.147-16

Ps.147-16

Am intitulat subiectul zilei astfel, deoarece o zăpadă ca aceasta aşa de mare, din prima zi de primăvară astronomică, încă nu am văzut până la această vârstă de 77 ani. (acum 81 ani n. admin.)

            Nici nu se putea un mărţişor mai frumos, căci « tot ce ni se dă bun şi orice dar desăvârşit, se coboară de sus, de la Părintele Luminilor, în care nu este nici o schimbare nici umbră de mutare». Iacov 1-17.

            Sunt câteva capitole din Biblie unde fiecare verset începe cu acest pronume personal la persoana a treia. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr, El varsă ploaia pe pământ, El înalţă pe cei smeriţi, El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, El face rana şi tot El o vindecă. Iov5. El mută deodată munţii, El opreşte apele, El are puterea şi înţelepciunea, El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii, El determină numărul stelelor şi le dă nume la toate, El dă pace etc.

            O carte infinită, s-ar putea scrie despre ceea ce este şi ceea ce face Domnul Dumnezeu.

Acceptarea suferinţelor.

           Sunt două feluri de a accepta suferinţa şi anume cu bucurie sau resemnare. Domnul Isus ne este model în toate. Atunci când avea nevoie de consolare Dânsul devine consolator, atât pentru cortegiu cât şi pentru criminali în prima Sa rugăciune de pe cruce.

            „Dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce   se, va face celui uscat”.

            Deşi se vedea că e cea mai nedreaptă suferinţă prin faptul că se consideră, copacul verde, nu pretinde nici-o consolare, considerând suferinţa ca parte intrinsecă a existenţei, pe pământ.

„Bucuria Mea”.

Cei ce se bucură de lucruri de nimic ajung ei înşişi de nimic. Astăzi (2008) Românii au câştigat un meci cu Nemţii 2-0 pentru noi şi toată lumea fierbe, ce consum de băuturi alcoolice, ce muzică ce distracţii, şi freamătul acestei lumi pe stradă şi la toate posturile de radio şi televiziune, mi-au inspirat acest titlu. Şi eu mă bucur ori de câte ori România câştigă, dar aici este vorba de nebunie. De aceea suntem slabi pentru că, numai bucuria Domnului este tăria noastră.

            „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi iar bucuria voastră să fie deplină”.

Culmea ipocriziei.

           La ultima masă după ce Domnul Isus a spus că unul  din apostolii Săi îl va vinde, pe rând fiecare L-a întrebat Nu cumva sânt eu, şi când a venit rândul lui Iuda, a zis la fel.

            Prima lecţie foarte importantă. Natura noastră umană, este susceptibilă adică este în stare de orice.

            Nu trebuie să admitem nici chiar în subconştientul nostru, ideea trădării. Când nu mai putem avea încredere în Duhul Sfânt din noi, atunci devenim complet vulnerabili. Singura justificare a îndoieli lor este faptul că Duhul Sfânt încă nu fusese revărsat.

            Dar am spus culmea ipocriziei despre Iuda care deşi avea preţul vânzării în buzunar, continuă să întrebe dacă el este vânzătorul. Cuvântul ipocrizie este de origine grecească şi înseamnă mască. Dar Domnul vede totdeauna ce se află în spatele măştilor.

Minte sănătoasă. Prov. 3- 4

               Toate ziarele de astăzi (n. n. 2010) au publicat decizia aşa zişilor doi îndrăgostiţi Ioana şi Alecu din Bucureşti, care pentru a fi siguri că vor fi totdeauna împreună, au decis să se sinucidă prin electrocutare, fiind astfel supranumiţii Romeo şi Julieta ai României.

            Noi, dealtfel, deţinem după ultimele statistici trei recorduri mondiale la suta de locuitori şi anume la sinucideri, avorturi, şi la consumul de alcool, dar totodată fiind singura ţară din lume cu cel mai mare număr de creştini, respectiv 99 % din populaţie, cu o pondere predominantă Ortodoxă.

            Dar statisticile mai arată ceva îngrozitor, că trăim într-o ţară şi o lume bolnavă din punct de vedere mintal. Prin slujba de dezlegare oficiată de preoţii Ortodocşi, se poate crede oare că sa schimbat ceva pentru viitorul lor. Evident nimic.

            Cum putem avea o minte sănătoasă, şi un trup sănătos cum spuneau latinii „Men sana în corpore sano”. Biblia este singura Carte a Cărţilor care ne arată soluţia în Proverbe 3-3 Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia deoarece ce ace face farmecul unui om este credincioşia sa Proverbe….

            O lume şi un tineret care se hrăneşte numai cu iluziile deşarte ale industriei cinematografice  şi ale  internetului nu poate avea parte decât de deziluzii ce conduc la pierderea minţilor şi implicit a sinuciderilor uneori ca în Guineea chiar în masă.

Strigătul înţelepciunii

„ Cine mă urăşte pe mine iubeşte moartea”.

            Prin numai 7 cuvinte, Biblia pune în antiteză cele două mari principii ale vieţii, fără echivoc, şi anume ura şi iubirea. Nimeni, dacă oamenii ar fi întrebaţi, nu ar declara că urăşte înţelepciunea.

            Oamenii în raport cu înţelepciunea consideră că simplul fapt că nu urăşti înseamnă iubire, dar nu este aşa, lipsa urii, e doar atât. Iubirea înseamnă antrenarea întregii noastre fiinţe „adică din toată inima, din tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea”.

            Strigătul înţelepciunii, este strigătul Domnului Isus, către o lume care deşi este iubită, nu vrea să răspundă iubirii Sale.

            Pasivitatea  lumii la strigătul înţelepciunii,   înaintea lui Dumnezeu este egală cu ura, chiar dacă ura este nedeclarată. În Matei25 Domnul vorbeşte despre vinovăţia pasivităţii, atunci când cei de la stânga vor întreba: „Doamne când te-am văzut noi flămând călător, dezbrăcat, bolnav”….iar Dânsul a precizat  „ori de câte ori nu a-ţi făcut aceste lucruri celor mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut”.

            Ura ce caracterizează această lume a războaielor, este cea mai elocventă probă a urii împotriva înţelepciunii, şi implicit a faptului că oamenii iubesc moartea.

Gingăşia şi delicateţea Duhului Sfânt.

‚Sara a murit la 127 de ani”. Geneza24-1. Dacă pentru perioada aceea era mult sau puţin nu ştim nimic, dar ce ştim sigur este faptul că în timp ce pentru cei mai mulţi bărbaţi din Biblie se spune că au murit bătrâni şi sătui de zile, niciodată adjectivul bătrână nu este însoţit de numele vreunei femei din Biblie.

            Un tânăr dintr-o biserică mi-a spus într-o zi că se duce la ţară la aia bătrână, şi l-am întrebat cine este aia, şi mi-a spus, mama. L-am privit, l-am iubit şi i-am spus. Mama e cel mai scump cuvânt şi primul rostit, pe pământ, iar cuvântul bătrână nu trebuie asociat cu nici un nume de femeie cu atât mai puţin cu numele mamelor, pe care Dumnezeu în proorocul Mica 2- 9 le numeşte podoabele Sale. Această sensibilă caracteristică a Duhului Sfânt, nu o vom găsi în nici o doctrină teologică, şi poate de acea nu se prea practică, dar ea străluceşte deplin în paginile Scripturilor Sfinte.

Îmbătaţi de dragoste.

            „Mâncaţi prieteni beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste”. Cântarea Cântărilor 5-1

Aşa cum Americani au ziua îndrăgostiţilor la 14 februarie, noi Românii acum avem şi sărbătoarea Americanilor, dar pe 24 februarie este ziua, de Dragobete adică beat de dragoste, ziua îndrăgostiţilor.

            De ce spune Domnul în Isaia 1-13 că nu poate vedea sărbătoarea unită cu nelegiuirea, deoarece toate sărbătorile instituite de Dumnezeu, aveau un sigur scop, proslăvirea numelui Său, prin amintirea marilor evenimente, zile în care erau interzise orice activitate, chiar şi pentru sclavi.

            Numai în această privinţă legea nu s-a schimbat şi anume că aşa cum trebuia să respecte Iudeul Sabatul, aşa trebuie să respectăm prima zi a săptămânii. Dumnezeul care condamna la moarte pe cei ce călcau legea este Acelaşi ieri azi şi-n veci, şi niciodată nu a renunţat la această  poruncă.

Toate sărbătorile păgâne din mitologia Greacă sau Romană au fost preluate de pe timpul lui Constantin Cel Mare în anul 325, aceasta fiind o condiţie a libertăţilor religioase.

            Copiii lui Dumnezeu au în fiecare zi o sărbătoare, deoarece sărbătoarea întoarcerii fiului risipitor, nu are decât început. Este boala tuturor, creştinilor de a fii îmbătaţi de dragostea Celui ce din dragoste, fără motiv a murit pentru noi.

Partea cea bună.

            Toate lucrurile cred că au ceva bun şi ceva rău, dar noi din fire, cum spunea Domnul Isus că ochiul rău vede numai ce este rău, nu putem vedea partea însorită a lunii. Negativismul este natural, dar copiii lui Dumnezeu sunt supranaturali, ca o creaţie nouă.

            Iov, de peste 5000 de ani, a găsit un răspuns la negativismul uman în cap.37-21. „Acum fireşte nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor dar va trece un vânt şi-l va curăţa”.

            Brâncuşi vedea în fiecare piatră un chip care se cere eliberat.  A vedea dincolo de aparenţa negativă, partea bună, ca Maria, este secretul fericirii.

Vrăjmaşi ai lăcomiei. Exod 18-21

Exod 18-21

            Avem un singur model desăvârşit în toate domeniile: pe Domnul Isus care pentru a răspunde la o întrebare a fariseilor dacă trebuie plătit birul avea nevoie de o singură monedă pe care a cerut-o lor.

            Prezbiterul nu e suficient să nu fie lacom ci trebuie să fie vrăjmaş al lăcomiei. Avraam după marea sa victorie împotriva celor 5 împăraţi la împărţirea prăzii a zis: „nimic pentru mine”, după care a primit totul.

            Dumnezeu dă totul numai celor ce nu vor nimic. Am trecut pe drumul acesta şi am gustat, am văzut, ce bun este Domnul.

Ce iubim?: „Venirea Sa”

               Aici este nodul Gordian. Oamenii iubesc orice deoarece se consideră liberi în afara lanţurilor lor.

            Măsura iubirii determină măsura durerilor şi cei mai mulţi oameni sunt victimele propriilor lor iubiri.

            Numai o singură iubire nu produce victime şi anume prima din decalogul lui Moise. Suliţa lui Cupidon a ucis cele mai multe inimi, atât la propriu cât şi la figurat. Mamona, zeul banilor, ca Bachus zeul beţivilor. Dar absolut toţi iubitorii acestor zei nu pot fi decât nefericiţi.

Funii de dragoste Osea 11- 4

Osea 11- 4

          „V-am tras cu legături omeneşti cu funii de dragoste”  Aşa cum în universul fizic nu putem scăpa de legea gravitaţiei, la fel, în universul spiritual nu putem scăpa de dragostea lui Dumnezeu căci dragostea Sa  ne constrânge.

            „Dumnezeu vorbeşte omului când într-un fel când în altul, dar omul nu ia seama”, spune Iov. 33-14.

            Care sunt aceste funii de dragoste pe care le foloseşte Dumnezeu. Eu văd în tot ce ne înconjoară şi în tot ce ni se întâmplă funiile Sale de dragoste, deoarece noi nu mai suntem ai noştri şi potrivit declaraţiei Sale ştim că are faţă de noi „gânduri de dragoste ca să ne dea un viitor şi o nădejde”.

Frumuseţea cuceritoare. Ps. 45-11 „Împăratul îţi va pofti frumuseţea”.

 Ps. 45-11

           Mireasa trebuie să uite ceva ca să aibă altceva, ea trebuie să uite poporul său şi casa sa, ca să poată avea parte de o altă casă şi de un alt popor dar mai presus de toate astea, de a i se dori frumuseţea.

            De ce este legată poftirea frumuseţii de uitare, deoarece frumuseţea de caracter nu poate fi duplicitară. Aşa cum Domnul S-a uitat pe Sine pentru noi şi noi trebuie să uităm tot ce aparţine trecutului, şi un asemenea Domn merită o asemenea iubire.

            Pe una din insulele Senei la căsătoria sa, Maria Luiza a spus: „lacrimile şi durerile sunt pentru ţara care o părăsesc, bucuria şi fericirea sunt pentru ţara pe care  o primesc”.

Trădat de fraţi, iubit de străini. Ieremia 38-5

 Ieremia 38-5

         Ieremia este aruncat, într-o groapă de fraţii lui unde era condamnat la moarte, dar un Etiopian Eben Elec, se duce la împăratul Zedechia rugându-l să-l elibereze. Deşi la condamnarea sa împăratul a spus că nu are nici-o putere, acum îi dă lui Eben Ezer 30 de oameni să-l scoată pe Ieremia din groapă salvându-i viaţa. Împăratul îl cheamă să-i spună ceva din partea Domnului, dar proorocul nu este ascultat, lăsând să treacă clipa potrivită.

            Dacă asculta era salvat şi el şi casa lui şi Ierusalimul, dar totul a fost ratat.

            Al doilea lucru de reţinut este faptul că atunci când fraţii tăi te trădează, cum a fost şi Domnul Isus trădat, un străin, Biserica neamurilor, L-a primit.   Deci, să nu ne aşteptăm la un altfel de comportament din partea fraţilor, fără însă a generaliza niciodată nimic.

Podoabele lui Dumnezeu, mamele

Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu luaţi pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor” Mica2-9.

            În acea vreme sclavia printre evrei a înduioşat cerul, deoarece mamele erau luate de la copiii lor şi duse pentru totdeauna pe plantaţiile celor bogaţi.

            Rolul mamelor în toată istoria lumii şi a Bibliei, a fost determinant.

            Toată drama trecută şi actuală a omenirii se datorează în primul rând păcatului iar în al doilea rând subestimării mamelor, care au fost tratate în cele mai multe cazuri ca nişte sclave, astăzi sub o formă modernă.

            Adevărata valoare a mamelor, se cuprinde în definiţia unică pe care o găsim în textul de mai sus COMOARA MEA.

Leacul alinător

Când au plecat ultima dată fiii lui Iacov în Egipt să cumpere grâu, tatăl le-a spus copiilor să ducă „şi puţin leac alinător” Geneza 43-11.

            În ziua când am vizitat pe fr. Wurmbrand la Los Angeles, dânşii citiseră chiar în ziua aceea acest text, şi  fratele mi-a spus acest gând minunat că deşi Egiptul avea de toate, nu avea leac alinător. Leacul alinător prin definiţie prefigurează pe  Domnul Isus. După cum leacul alinător, o plantă socotită panaceu universal ce vindeca orice boală, se găsea numai în Iudeia, la fel pentru vindecarea stării de păcat a omenirii, Egiptul, simbolul lumii, are de toate dar nu are leac alinător.

            Domnul Isus Hristos prin cele două nume ale Sale în ebraică Isus înseamnă Mântuitor iar Hristos în greacă înseamnă medic, ne revelează faptul că este cu adevărat leacul universal şi pentru trup dar şi pentru suflet, dar ca orice medicament, şi Leacul alinător, vindecă numai pe cei ce-L cumpără fără bani şi fără plată. Isaia 55-1