Viaţa şi moartea.

            Iată îţi pun înainte viaţa şi moartea, alege viaţa ca să trăieşti.

            Cuvintele lui Dumnezeu aşa cum rezultă din textul de mai sus reprezintă viaţa pentru cei ce le ascultă şi moartea pentru cei ce le resping, nefiind cale de mijloc.

            De multe ori noi tratăm Cuvântul lui Dumnezeu ca pe cuvântul oamenilor, şi de aceea nu-l ascultăm, spre nenorocirea noastră. Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde.

            Este comparat cu sabie cu două tăişuri. Acelaşi cuvânt, ca focul sau apa care pot face mult bine dar pot aduce şi moartea.

            Acum am învăţat că trebuie să avem faţă de Cuvânt atât cel scris cât şi Cel întrupat o nouă atitudine ştiind că de aceasta, depinde viaţa sau moartea noastră.

Liniştit pe o mare agitată.

      Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Marcu 4- 38. Cea mai mare lecţie de care avem nevoie în viaţă este liniştea sufletească.

            Nimic nu e comparabil cu aceasta. În Biblie totdeauna marea simbolizează lumea permanent agitată.

            Ducem în barca vieţii noastre, două caractere simbolizate prin cele două modele de comportament ale celor din corabie.

            Domnul Isus foloseşte valurile pentru a fi legănat şi a se odihni prin somn, şi liniştea interioară la cuvântul Său aduce şi liniştea exterioară, dar aceleaşi valuri, furtuna de afară aduce furtuna interioară, apostolilor care nu erau preocupaţi de viaţa Mântuitorului, ci de propria lor viaţă.

            Fiecare transmite, în afară ce are înăuntru, şi poate e greu de crezut dar de multe ori furtunile de afară sunt chemate de cele din sufletul nostru. Niciodată mările şi oceanele planetei noastre nu au fost aşa de agitate, deoarece lumea însăşi trăieşte într-o permanentă tensiune.

            Starea depresivă a omenirii este pusă pe seama erupţiilor solare, dar poate e bine să medităm să nu fie invers.

            Furtunile şi valurile agitate ale vieţii nu alt scop decât acela de a ne demonstra nouă şi celor din jurul nostru ce suntem în realitate.

Comoara nemaipomenită din vasul de lut.

             Dumnezeu nu acceptă nimic în concurenţă cu Fiul Său, de aceea tot ce a pus în noi trebuie să fie spre slava Sa, noi fiind vasul de lut. 2 Corinteni 4- 7.

            Tot ce avem ni s-a dat, dar ni se va cere înapoi. Ca nişte ispravnici înţelepţi trebuie să punem în lucrare tot ce ni s-a dat , ca atunci când ni se va cere socoteală, să avem prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte. 

Dumnezeul nostru este şi al munţilor şi al văilor.

        Benhadad împăratul Siriei a trebuit să înveţe după două înfrângeri catastrofale, că Dumnezeul lui Izrael nu este numai un Dumnezeu al munţilor, ci este şi un Dumnezeu al văilor.

            Şi pentru noi e importantă lecţia deoarece viaţa e formată din urcuşuri şi coborâşuri, dar în Psalmul 84: 6 ni se spune că Valea Plângerii sau Valea Beca poate fi transformată într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări.

 

Istoria mărilor. Iov 38- 9

 Iov 38- 9

          Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei, când I-am făcut haine din nori şi scutece din întunerec.

            În ziua a doua a creaţiuni au fost făcute cerurile, prin despărţirea apelor de dedesubtul întinderii de apele de deasupra întinderii, şi aceste ape reprezintă mama mărilor.

            Cu apele Î-Ţi întocmeşti vârful locuinţei Tale din nori Î-Ţi faci carul şi umbli pe aripile vântului. Ps. 104

            În Ps. 147 se arată că apele care sunt mai presus de ceruri sunt chemate să laude pe Domnul. 

Cel ce scoate sabia de sabie va pieri.

      Toată viaţa sa Saul, socrul lui David, a urmărit pe ginerele său, fie cu arcul fie cu sabia, cu toate că ştia că e unsul Domnului.

            Pentru că s-a folosit de sabie, nu împotriva vrăjmaşilor ci împotriva casei sale, pe dealul Ghilboa moare împins de un Amalecit în propria-i sabie.

            Atât în istoria Bibliei cât şi a lumii, toţi cei care au ajuns mari prin asasinate, ca de exemplu Atalia, de asasinate au avut parte.

Bunătăţile bătrâneţii. Psalmul 103-5

 Psalmul 103-5

El î-ţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul. În antichitate se căutau trei lucruri. Elixirul vieţii, apa care te scapă de moarte, piatra filozofală care transformă totul în aur şi panaceul universal, planta ce vindecă orice boală. Toate aceste necunoscute de atunci au fost revelate prin Domnul Isus care este ceea ce latini numeau summum bonum suma a tot ce este bine.

            Când omul este sănătos, orice mănâncă e foarte bun, dar dacă e bolnav nimic nu mai are gust.

            Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit şi îndurările lui nu sunt la capăt, dar ceea ce s-a sfârşit de mult de tot este recunoştinţa noastră.

Prima operaţie de pe pământ.

           Eva a fost luată în timp ce Adam era anesteziat prin somn din coasta acestuia.

            Locul de unde a fost luată femeia vorbeşte despre locul unde trebuie aşezată. Nici unul nu trebuie să ajungă sub papuc deoarece nu de acolo au fost creaţi, şi toate fiinţele se întorc în patria lor, şi noi Biserica, iar patria noastră este locul e sub coasta Mirelui.

            Am asistat în Sacramento capitala Californiei, în luna noiembrie din anul 2000 la întoarcerea Somonilor în patria lor Canadiană. Ei se întorc exact de unde au plecat, după 4 ani de pribegie, în luna nov. Acolo depun icrele şi apoi mor.

            Fiecare va avea parte dincolo, de locul acordat partenerului aici.

Proba focului.

            Tot ce facem, conştienţi sau inconştienţi,  va trece prin  proba focului.

Dacă prima judecată a lumii a fost potopul şi salvarea a fost doar în corabie, a doua judecată ne spune Apostolul Petru va fi prin foc, şi focul va constata cum a fost lucrarea fiecăruia. 

           Fânul trestia şi paiele vor fi mistuite iar aurul argintul şi pietrele scumpe prin foc, vor dobândi o nouă strălucire. E bine în fiecare seară înainte de culcare să ne întrebăm ce am făcut pentru eternitate.

O nouă zi: ASTĂZI. Evrei 3-7

 Evrei 3-7

            Într-o lume nesigură avem doar clipa prezentă, cea trecută nu se mai întoarce, cea viitoare nu este a noastră.

            Minutul e picătura veacurilor ce-au trecut; dacă preţuieşti minutul faci minuni într-un minut.

            Ieri a trecut, mâine este un mister, astăzi este un dar de aceea se numeşte prezent.

            Pentru cei ce nu ştiu, în limba Engleză cuvântul prezent înseamnă cadou, dar.

            Domnul Isus îi spune femeii Samaritence la fântâna din Sihar: “Dacă ai fi cunoscut tu Darul lui Dumnezeu”.

            Cadoul sau darul este clipa minutul de astăzi. Nimic nu trebuie amânat pe mâine.

Pământul este al Domnului Psalm 24

         Dacă al Domnului este pământul cu tot ce este pe el de ce totuşi atâţia oameni nu sunt ai Domului pe această planetă?

            Explicaţia este una şi anume că oamenii având prin creaţie dreptul opţiunii, ei în mod deliberat au ales o altă strategie periculoasă.

Rugăciunea şi muştele. Exod 8

              La rugăciunea lui Moise din Exod 8, nu a mai rămas o muscă în Egipt.

Se zice că unii oameni au capul plin cu muşte, dar Faraon avea toată ţara plină de muşte, dar menţiunea expresă că nu a mai rămas una mi s-a părut foarte importantă, deoarece ne învaţă că Dumnezeu nu lucrează cu jumătăţi de măsură.

            Amănuntele Scripturilor sunt foarte importante, dar noi trecem adesea peste ele şi pierdem mult.

            De acea Domnul Isus în Predica de pe Munte, face precizarea că o iotă din lege, adică litera i din limba Greacă, nu va trece fără a se împlini.

A iubi mila Mica 6-8.

      Trei lucruri nu trebuie uitate, de a face dreptate, a iubi mila şi a umbla smerit cu Dumnezeu.

            Ce mult contează să iubeşti mila. În cele mai multe cazuri mila e o virtute naturală, dar nu este iubită.

Natanael, un israelit fără vicleşug. Ioan 1: 47

         Când Domnul Isus face o caracterizare, este foarte important de a învăţa ce preţuieşte Dânsul la noi, oamenii acestei planete.

            Ştiind că nimic bun nu locuieşte, în om care „are minte de nebun, şi că s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic” Iov 10-11, atunci El ne împodobeşte ca după aceea să aibă ce admira, aşa cum a făcut Isaac, care a trimis podoabe viitoarei sale soţii Rebeca  prin Eliezer  ca să aibă ce admira.

            Tot ce preţuieşte mai mult Domnul este sinceritatea.

Cheamă-Mă în ziua necazului Eu te voi izbăvii iar tu Mă vei proslăvi Ps.50-15.

          Astăzi (2010 n. n.) am plecat din Piteşti cu 100 de pachete la un cămin de bătrâni din jud. Vâlcea, comuna Păuşeşti, de lângă staţiunea Olăneşti. Pe dealul negru dintre Piteşti şi Vâlcea un nor nour negru a slobozit o ploaie puternică împreună cu o grindină mare de nu se mai putea circula. În stradă era o groapă pe care nu am mai văzut-o, am intrat în ea cu roata  din dreapta, şi pe loc ceva s-a dereglat încât nu am mai putut merge.

            Mi-am adus aminte de ce spune Iov că Domnul păstrează grindina pentru vremuri de restrişte. Primul gând este cam totdeauna la cine poate ajuta şi doream să-l sun pe fratele Iordache să vină să mă remorcheze înapoi spre Piteşti. Când mi s-a defectat aparatul de filmat la Mississippi de unde am plecat din Chicago cu copii fr. Cornel m-am rugat ştiind că Domnul este şi electronist, şi am putut filma cu acea cameră reparată miraculos, la Niagara.

            Acum am zis că maşina este a Sa, că eu nu merg la plimbare, ci am tot o misiune a Sa şi ştiind că este şi mecanic m-am rugat, am pornit cu maşina prin furtună, ploaie şi piatră, deşi cei mai mulţi au tras pe dreapta şi minunea sa produs, iar cei 200 de km i-am parcurs fără nici-o problemă, singura fiind aceea că portarul de la căminul de bătrâni nu mi-a  permis nici să fac o poză, nici să filmez personalul acela necăjit, care s-au bucurat foarte mult.

            Din nefericire proslăvirile nu se sincronizează cu izbăvirile.

Lumina prin lumină.

          Căci la Tine este izvorul vieţii prin lumina Ta vedem lumina. Ps. 36-9. Deşi pare cel mai banal element, lumina este prima  minune a Creatorului, pe care niciodată nu o vom înţelege pe deplin deoarece Dumnezeu este lumina.

            Primul cercetător privind descompunerea luminii a fost marele savant creştin Newton, de la care au rămas valoroase lucrări despre lumină, fotosinteza,  ROGVAIV-ul, culorile curcubeului etc.

            Dumnezeu după ce ne-a transmis lumina creaţiunii, ne-a trimis şi pe Domnul Isus ca lumină a lumii cristalul care descompune pentru ochii noştri spirituali lumina Divină, şi astfel prin Lumina Sa vedem adevărata lumină.

Adevărata prietenie.1 Samuel 6.

1 Samuel 6.       

         Biruinţa lui David asupra lui Goliat, numai pe Ionatan fiul împăratului Saul, l-a impresionat, deşi această victorie era un atentat la tot viitorul lui Ionatan, ca prinţ moştenitor.  

            Adevăratul caracter, se demonstrează în împrejurări dificile. Numai cine este dispus să piardă va câştiga vreodată. Ionatan vedea realitatea ce se află totdeauna umbrită de paravanul aparenţelor. Când predomină interesul personal egoist totdeauna, pierdem. De aceea lucrarea Domnului Isus a triumfat depăşind timpul şi eternitatea, a fost determinat în toate acţiunile Sale de binele mulţimii.

            Tabloul jertfei de pe Calvar care a impresionat întregul univers, soarele se întunecă, pământul se cutremură stâncile se despică  mormintele se deschid morţii înviază, a lăsat pasivi pe cei mai mulţi spectatori, deşii prin jertfa Sa toată omenirea are şansa învierii din moartea păcatului.

            Acelaşi tablou al biruinţei lui David asupra lui Goliat a provocat invidia unora, dar iubire şi simpatie numai lui Ionatan care ia dăruit îmbrăcămintea sa princiară după ce sa dăruit pe sine.

Ierburile amare. Exod 12.

         Marea sărbătoarea a Paştelor instituită de Dumnezeu, pe lângă mielul pascal conţinea şi ierburile amare.

            Pentru că această rânduială a fost continuată de Domnul Isus şi de apostoli, prin instituirea cinei cea de taină, e normal să ne întrebăm ce înseamnă ierburile amare asociate cu mielul pascal.

            Consider că ierburile amare reprezintă cercetarea ce trebuie făcută de fiecare participant la masa Domnului, fiecare să se cerceteze pe sine şi aşa să mănânce din pâinea şi vinul acesta.

Sângele ca semn. Exod 12

            Sângele vă va slujii ca semn. Exod 12. Avem şi noi un consemn sau o parolă, înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor şi înaintea conştiinţei noastre.

            Parola familiei Rahav a fost firul roşu, la adăpostul căruia toţi cei din casă au scăpat cu viaţă.

            Dacă nu vom uita parola jertfei de pe Calvar nu vom fi niciodată învinşi, iar la  porţile cetăţi ne va salva ace aş parolă a sângelui ispăşitor.

Un clopoţel şi o rodie. Exod 28-35

 Exod 28-35

         Aşa se încheia ţinuta marelui preot. Ţinuta  vieţii noastre spirituale, dacă suntem sinceri trebuie să recunoaştem, se încheie cu zece clopoţei şi o rodie în cel mai fericit caz.

            Domnul Isus a blestemat smochinul, deoarece chiar dacă nu era vremea smochinelor el trebuia să aibă roade din perioada de rodire precedentă, în schimb el avea numai frunze.

            Un clopoţel şi o rodie de la poalele veşmintelor Marelui Preot, ne învaţă marea lecţie că nu trebuie să vorbim decât în măsura în care trăim, de aceea în scara celor opt trepte către cer de la 2 Petru 1- 5 ni se spune să unim cu credinţa fapta cu fapta cunoştinţa.

            Toată drama omenirii constă în faptul că raportul dintre capacitatea morală şi cea tehnică nu se mai respectă. Omenirea dispune de o energie distructivă covârşitoare, iar capacitatea de a controla această energie, conform legii a doua a termodinamicii legea entropiei, energia disponibilă fiind într-o continua scădere iar energia consumată, într-o continuă creştere

            Energia atomică, datorită conjuncturii politice mondiale actuale, când cu banii cumperi orice, a ajuns în mâinile unor oameni al căror IQ  este foarte redus, încât oricând aceştia pot declanşa o dramă finală.

            Această lume în descompunere mai este încă protejată de copiii lui Dumnezeu care sunt sarea şi lumina, şi care încearcă să fie un clopoţel şi o rodie.

            Întâlnirea cu Dumnezeu cerea sfinţirea deplină şi cei de afară auzind clopoţelul, ştiau că Dumnezeu a acceptat jertfa, şi Marele Preot trăieşte.