vineri, 28 septembrie 2012

Mâna, piciorul şi ochiul. (Marcu 6:42-48)

     Despre trei mădulare ne spune evanghelistul Marcu că ne pot duce acolo unde „viermele nu moare și focul nu se stinge.
Mâna simbolizează meseria, serviciul pe care-l avem şi care nu trebuie să ne subjuge.
Piciorul simbolizează drumurile vieții pe care le străbatem şi care nu trebuie să ne ducă la sfatul celor răi” (Psalmul 1) sau pe căile păcatului:
Păzește-ți piciorul când intri în Casa Domnului” (Eclesiastul 5).
Ochiul este fereastra prin care primim toate informațiile, bune  sau rele, din tot ce ne înconjoară.
Am văzut și am filmat cele mai mari și mai frumoase muzee din lume și peisaje superbe din locurile pe care le-am vizitat, iar  toate aceste secvenţe sau tablouri sânt depozitate în una din miliardele de celule ale creierului meu.
Ochiul ne poate duce în cer sau în iad -  telecomanda este în mâinile noastre.
„Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei„ Ps 101-3.
Domnul Isus recomandă pentru aceste trei mădulare, în cazul în care nu urmezi principiile Evangheliei, eliminarea lor, eliminare care totuși nu rezolvă problema păcatului deoarece și cei fără picioare, fără mâini sau fără ochi păcătuiesc deopotrivă, cu gândul. Deci, soluția este punerea lor în slujba Domnului ca mădulare ale neprihănirii și nu ale păcatului.

marți, 25 septembrie 2012

Sărutul astrelor. (Iov 31:27)

„Dacă le-am aruncat sărutări ducându-mi mâna la gură..
Încă de pe timpul lui Iov, adică de peste 4000 de  ani, a
rămas până în zilele noastre obiceiul sărutului de la distanță prin ducerea mâini la gură.
Acum, când scriu aceste gânduri, pe un cer senin  „luna înaintează măreață (Iov 31:27) oferind un spectacol grandios.
Pentru prima dată am văzut în Marea Adriatică, cu
ocazia unui botez Nou Testamental, efectul lunii asupra mărilor și oceanelor lumii, mareele apa trecând peste plaja unde mă aflam. Luna exercită însă o influență nu numai asupra apelor de pe Terra care reprezintă a treia parte din pământ, ci și asupra omului care are aceeași proprție de apă în corpul său, excitându-i pe unii la adorare (ca cei de pe timpul lui Iov), iar pe alții la așa zisa iubire” din timpurile noastre.    
Tot ce a creat Dumnezeu este măreț, dar dincolo de
creație noi trebuie să-L vedem şi să-L adorăm pe Creator!
Însă, idolatria zilelor noastre a întrecut orice imaginație,
cei din vechime sărutau cel puțin ceva ceresc, dar acum oamenii sărută oase religve, cadavre şi bucăți de lemn, ridicând la rag de doctrină teologică așa numita Iconografie - tocmai idolatria. Bine a definit proorocul Osea pe acești oameni  când a spus: „Acestora le vorbesc ei și jertfind, oameni sărută viței”.