Țara desfătărilor. (Psalmul 106:24)

„Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce îți

dorește inima.” (Psalmul 37:4)

„...şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.” (Psalmul

36:8)

„...desfătări veşnice la dreapta Ta.” (Psalmul 16:11)

Dicționarul enciclopedic al limbii române moderne explică acest cuvânt desfătare prin a-ți petrece timpul într-o mare mulțumire, bucurie, încântare.

Am avut fericirea să văd Israelul, țara celor 200 de clime, de la ghețurile vecinice ale Hermonului până la clima subtropicală a golfului Acaba, dealul florilor din Carmel sau oaza din En-Ghedi, Galileia care este o grădină a Domnului  sau Chibuțurile de pe malul apusean al Iordanului. Și acum, acolo, încă mai curge lapte și miere. Daniel o numește Țara cea Minunată, iar proorocul Ieremia o numește o podoabă a planetei.

Totdeauna oferta cerului pentru om a fost pe măsura Creatorului - desfătarea din Eden la Noul Ierusalim, însă totdeauna omul, începând cu Israelul, a nesocotit țara desfătărilor. Chiar în trecerea noastră grăbită spre Cer, prin Valea Beca sau Valea Plângerii, putem transforma această vale într-un loc al desfătărilor (Psalmul 84:6).

Dacă în intimitatea noastră nu avem o relație directă cu trezoreria desfătărilor vecinice religia noastră, oricât de impunătoare ar părea, nu are nici o valoare.

Nimeni „să nu gândească în inima lui rău”. (Zaharia 8:17)

Gândul nu poate fi decât bun sau rău şi precum este

gândul așa este şi fapta, iar Solomon spune că cine gândește rău se cheamă un om plin de răutate.

Cea mai mare suferință ne-o pricinuim noi, nu

vrăjmașii noștri deoarece orice gând rău mai întâi ne lovește pe noi și apoi pe cei împotriva cărora am gândit rău.

Dacă am realiza ce preț mare plătim pentru gândurile rele categoric le-am evita! Orice om care are gânduri rele are şi în trup o durere.

Cele mai multe suferințe pe care le avem în trup nu

pot fi tratate doar cu medicamente, ci şi cu dragoste. O doamnă nu știa de ce uneori o doare capul, nefiind vorba de răceală sau alte cauze,  însă mai târziu a descoperit că aceste dureri apăreau numai când vorbea sau se întâlnea cu soacra sa față de care totdeauna avea o aversiune.

Dacă pentru o serie de microbi există un medicament,

un antidot, pentru gândurile rele nici cele mai performante laboratoare nu au găsit o soluție, însă Biblia - care are răspunsuri pentru toate întrebările posibile - ne spune că toate gândurile noastre trebuie făcute roabe ascultătoare de Hristos.

Aburul de rouă. (Isaia 18:4)

  

       „Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi, pe aburul de rouă, în vipia secerișului”. (Isaia 18:4)

       S-a spus că Dumnezeu este un cerc cu centru pretutindeni și circonferința nicăieri.

Locuința Sa din care privește liniștit pe raza luminii  solare și pe aburul de rouă este pretutindeni, oriunde poate fi văzut de ochiul și auzit de urechea credinței.

„Voi fi ca roua pentru Israel”.

„Eu nu sânt mai mult decât roua din zori,

Ce raza de soare o transformă-n vapori,

Dar picurul mic de cristal străveziu

Reflectă un soare măreț, auriu”.

Meditând la rouă am compus strofa de mai sus în continuarea binecunoscutei cântări Eu nu sânt mai mult decât fulgul de nea.

Am călcat în picioare atâția stropi de rouă fără a mă gândi vreodată că, pe aburul lor liniștit, privește Dumnezeu.

„Cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua”. (Psalmul 110:3)