Se afișează postările cu eticheta medicament. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta medicament. Afișați toate postările

miercuri, 7 noiembrie 2012

Nimeni „să nu gândească în inima lui rău”. (Zaharia 8:17)



Gândul nu poate fi decât bun sau rău şi precum este
gândul așa este şi fapta, iar Solomon spune că cine gândește rău se cheamă un om plin de răutate.
Cea mai mare suferință ne-o pricinuim noi, nu
vrăjmașii noștri deoarece orice gând rău mai întâi ne lovește pe noi și apoi pe cei împotriva cărora am gândit rău.
Dacă am realiza ce preț mare plătim pentru gândurile rele categoric le-am evita! Orice om care are gânduri rele are şi în trup o durere.
Cele mai multe suferințe pe care le avem în trup nu
pot fi tratate doar cu medicamente, ci şi cu dragoste. O doamnă nu știa de ce uneori o doare capul, nefiind vorba de răceală sau alte cauze,  însă mai târziu a descoperit că aceste dureri apăreau numai când vorbea sau se întâlnea cu soacra sa față de care totdeauna avea o aversiune.
Dacă pentru o serie de microbi există un medicament,
un antidot, pentru gândurile rele nici cele mai performante laboratoare nu au găsit o soluție, însă Biblia - care are răspunsuri pentru toate întrebările posibile - ne spune că toate gândurile noastre trebuie făcute roabe ascultătoare de Hristos.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Strigătul înţelepciunii

„ Cine mă urăşte pe mine iubeşte moartea”.
            Prin numai 7 cuvinte, Biblia pune în antiteză cele două mari principii ale vieţii, fără echivoc, şi anume ura şi iubirea. Nimeni, dacă oamenii ar fi întrebaţi, nu ar declara că urăşte înţelepciunea.
            Oamenii în raport cu înţelepciunea consideră că simplul fapt că nu urăşti înseamnă iubire, dar nu este aşa, lipsa urii, e doar atât. Iubirea înseamnă antrenarea întregii noastre fiinţe „adică din toată inima, din tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea”.
            Strigătul înţelepciunii, este strigătul Domnului Isus, către o lume care deşi este iubită, nu vrea să răspundă iubirii Sale.
            Pasivitatea  lumii la strigătul înţelepciunii,   înaintea lui Dumnezeu este egală cu ura, chiar dacă ura este nedeclarată. În Matei25 Domnul vorbeşte despre vinovăţia pasivităţii, atunci când cei de la stânga vor întreba: „Doamne când te-am văzut noi flămând călător, dezbrăcat, bolnav”….iar Dânsul a precizat  „ori de câte ori nu a-ţi făcut aceste lucruri celor mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut”.
            Ura ce caracterizează această lume a războaielor, este cea mai elocventă probă a urii împotriva înţelepciunii, şi implicit a faptului că oamenii iubesc moartea.