duminică, 30 iunie 2013

Cel nelegiuit nu ştie de ruşine.



    Una din caracteristicile vremurilor din urmă este şi această lipsă de ruşine. Ne este ruşine să vorbim despre jertfa Domnului Isus, dar nu ne ruşine de lipsa de respect.
      Fără să vreau fac această comparaţie între generaţia anilor 1950 şi generaţia vremurilor 2013 şi constat o degradare morală totală. Conform textului de mai sus a fi fără ruşine înseamnă mai mult decât o lipsă de caracter, ci a fi nelegiuit.




.

marți, 28 mai 2013

Încununezi anul cu bunătăţi Ps. 65-11.


            Unul din răspunsurile noastre la întrebarea ce mai faci este şi acesta: „mi se bucură inima în Domnul!” deoarece: „bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit şi îndurările Lui nu au ajuns la capăt ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă”.
            Acum câteva zile la masa de dimineaţă, masa mea de bază, mi-a venit în minte gândul că acest verset pe care totdeauna l-am interpretat numai la figurat, trebuie înţeles şi la propriu, deoarece toată hrana noastră tot ce mâncăm, face parte din bunătăţile Domnului.
            „El ne întinde masa în faţa potrivnicilor noştri ne unge capul cu untdelemn şi paharul nostru este plin de dă peste el”. La o conferinţă, indianul Cămălisen a definit pe Domnul Isus prin două cuvinte latine Summum Bunum suma tuturor bunătăţilor materiale şi spirituale.
            Dincolo de bucate trebuie să vedem pe Dăruitor, care face totul bun.
            La bunătăţile Sale noi trebuie să facem ceva, şi David în ps.116-12 pune această întrebare: „Cum voi răsplăti Domnului, toate binefacerile Lui, voi înălţa paharul recunoştinţei, al izbăvirilor”. E tot ce ni se cere şi tot ce putem face.
            Deşi prima care îmbătrâneşte este recunoştinţa, vedem în Ps. 103 că ni se spune să nu uităm nici una din binefacerile Domnului


sâmbătă, 9 martie 2013


Să mâncați și să beți la masa Mea în împărăția Mea. Luca 22-19.
Pentrucă au rămas necontenit cu Domnul în toate încercările Sale, Domnul le spune celor 12 că de aceia vă pregătesc împărăția adică mai mult decât un loc cum spune în Ioan 14.
„Vă voi da un loc și-un nume mai bune decât fii și fice„Isaia 57-5.
Poziția Bisericii va fi unică, „vă voi da scaune ca să judecați pe cele 12 semințe ale lui Israel„
Acum suntem Împărați și Preoți ca intermediari, atunci vom fi Împărați Judecători.
Nu știți că sfinții vor judeca lumea, și că noi vom judeca pe îngerii căzuți „Corinteni 6. 2

marți, 5 februarie 2013

Trei faze ale timpului.


 Fapte 17.29-30.
Trecutul omenirii declarat total iertat de Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus.
Prezentul se cuprinde în cuvântul „acum„ când
orice om trebuie să se convertească.
Viitorul este judecata viitoare pentru toți cei care nu și-au rezolvat trecutul și prezentul. 

sâmbătă, 15 decembrie 2012

CONDENSAREA TIMPULUI și a evenimentelor.



„Din pricina celor aleși zilele acelea vor fi scurtate altfel nimeni n-ar scăpa„ Marcu 13-20.
Chiar dacă d.p.d.v. astronomic avem ziua tot de 24 ore, totuș toți vedem că timpul trece mai repede ca altădată.
Toate evenimentele din jurul nostru se derulează cu o viteză uluitoare. Timpul va fi condensat pentru a compensa mărimea durerilor, din timpurile finale ale istoriei. Dacă Domnul Isus ne spune că altfel nimeni nu ar scăpa, înseamnă  că pe lângă cei aleși se vor scurta și durerile celorlalți.
Se poate interpreta și că numărul zilelor multe de suferințe pe care pronia Divină le cere din cauza nenumăratelor păcate ale omenirii care ne îngrozesc chiar pe noi, dar pe Dumnezeu care nu poate vedea păcatul, să fie reduse, nu astronomic ci cantitativ. Recunoaștem că aceste cuvinte, ascund multe taine inaccesibile gândirii noastre limitate în care totul este în parte.
1 Crt. 13.9

miercuri, 5 decembrie 2012

Zădărnicirea planului lui Dumnezeu făcut pentru noi. (Luca 7:30)



„Fariseii și învățătorii legii au zădărnicit planul lui
Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui Ioan” .
Planul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, este ca
niciunul  să nu piară, ci toți să fie mântuiți. Planul lui Dumnezeu constă în a da, deoarece este mai ferice să dai decât să să primești (Fapte 20:35).
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a
dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16)
Dumnezeu face ce este mai greu, iar noi adesea nu
facem ce este ușor - să primim. Fariseilor și învățătorilor legii, Dumnezeu nu le cerea altceva decât să primească ce li se dădea în dar.
Astăzi, uneori, botezul se plătește, dar Ioan boteza
gratuit și, cu toate acestea, oferta cerului era refuzată.
Domnul Isus se autodefinește la fântâna din Sihar ca
fiind „darul lui Dumnezeu”.  Din nefericire, mulți oameni ca și acei contemporani ai Domnului Isus, fac la fel și astăzi şi zădărnicesc planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind un cadou atât de valoros cum este mântuirea.
Ei trebuiau să primească botezul lui Ioan, noi trebuie
să-L primim pe Domnul Isus dar ceresc ca să împlinim planul lui Dumnezeu făcut pentru noi. Cel mai important lucru în viața noastră pe pământ este de a știi dacă tot ce gândim, vorbim sau facem este în concordanță cu programul lui Dumnezeu pentru noi.
Aceasta înseamnă ca înainte de toate, după convertire,
să cunoaștem la ce anume ne-a chemat Dumnezeu. Cei mai mulți preferă o funcție de publicitate. Am cunoscut persoane care vor neaparat să fie prooroci deoarece este foarte profitabil şi-mi amintesc cum de un astfel de proroc mincinos, de prin zona Sibiului, care a înşelat o familie din Chicago cerându-i 7000 de dolari sub pretextul că este chemat în lucrarea Domnului; acest proroc a primit banii de la această familie, apoi a venit în Pitești cu concubina lui pentru a-şi cumpăra o maşină (deoarece el nu avea permis de conducere, neștiind să citească), iar aceasta din urmă l-a dus înapoi acasă pentru ca în final să plece cu mașină cu tot, părăsindu-l.
Sânt unii care nu au nimic de spus, dar care aleargă la
amvon deși Solomon (în Eclesiastul 5:1) ne spune: „Păzește-ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie-te mai bine să asculți decât să aduci jertfa nebunilor.”
În lucrarea lui Dumnezeu nu sunt șomeri și, indiferent
de calificarea sau studiile avute, fiecare dacă îşi știe chemarea va face totul spre slava Sa şi va da robilor Săi hrană la vremea potrivită. (Matei 24)

vineri, 30 noiembrie 2012

Țara desfătărilor. (Psalmul 106:24)


„Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce îți
dorește inima.” (Psalmul 37:4)

„...şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.” (Psalmul
36:8)
„...desfătări veşnice la dreapta Ta.” (Psalmul 16:11)
Dicționarul enciclopedic al limbii române moderne explică acest cuvânt desfătare prin a-ți petrece timpul într-o mare mulțumire, bucurie, încântare.
Am avut fericirea să văd Israelul, țara celor 200 de clime, de la ghețurile vecinice ale Hermonului până la clima subtropicală a golfului Acaba, dealul florilor din Carmel sau oaza din En-Ghedi, Galileia care este o grădină a Domnului  sau Chibuțurile de pe malul apusean al Iordanului. Și acum, acolo, încă mai curge lapte și miere. Daniel o numește Țara cea Minunată, iar proorocul Ieremia o numește o podoabă a planetei.
Totdeauna oferta cerului pentru om a fost pe măsura Creatorului - desfătarea din Eden la Noul Ierusalim, însă totdeauna omul, începând cu Israelul, a nesocotit țara desfătărilor. Chiar în trecerea noastră grăbită spre Cer, prin Valea Beca sau Valea Plângerii, putem transforma această vale într-un loc al desfătărilor (Psalmul 84:6).
Dacă în intimitatea noastră nu avem o relație directă cu trezoreria desfătărilor vecinice religia noastră, oricât de impunătoare ar părea, nu are nici o valoare.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Nimeni „să nu gândească în inima lui rău”. (Zaharia 8:17)



Gândul nu poate fi decât bun sau rău şi precum este
gândul așa este şi fapta, iar Solomon spune că cine gândește rău se cheamă un om plin de răutate.
Cea mai mare suferință ne-o pricinuim noi, nu
vrăjmașii noștri deoarece orice gând rău mai întâi ne lovește pe noi și apoi pe cei împotriva cărora am gândit rău.
Dacă am realiza ce preț mare plătim pentru gândurile rele categoric le-am evita! Orice om care are gânduri rele are şi în trup o durere.
Cele mai multe suferințe pe care le avem în trup nu
pot fi tratate doar cu medicamente, ci şi cu dragoste. O doamnă nu știa de ce uneori o doare capul, nefiind vorba de răceală sau alte cauze,  însă mai târziu a descoperit că aceste dureri apăreau numai când vorbea sau se întâlnea cu soacra sa față de care totdeauna avea o aversiune.
Dacă pentru o serie de microbi există un medicament,
un antidot, pentru gândurile rele nici cele mai performante laboratoare nu au găsit o soluție, însă Biblia - care are răspunsuri pentru toate întrebările posibile - ne spune că toate gândurile noastre trebuie făcute roabe ascultătoare de Hristos.

vineri, 2 noiembrie 2012

Aburul de rouă. (Isaia 18:4)


  
       „Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui şi, pe aburul de rouă, în vipia secerișului. (Isaia 18:4)
       S-a spus că Dumnezeu este un cerc cu centru pretutindeni și circonferința nicăieri.
Locuința Sa din care privește liniștit pe raza luminii  solare și pe aburul de rouă este pretutindeni, oriunde poate fi văzut de ochiul și auzit de urechea credinței.
Voi fi ca roua pentru Israel”.
„Eu nu sânt mai mult decât roua din zori,
Ce raza de soare o transformă-n vapori,
Dar picurul mic de cristal străveziu
Reflectă un soare măreț, auriu”.
Meditând la rouă am compus strofa de mai sus în continuarea binecunoscutei cântări Eu nu sânt mai mult decât fulgul de nea.
Am călcat în picioare atâția stropi de rouă fără a mă gândi vreodată că, pe aburul lor liniștit, privește Dumnezeu.
„Cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua. (Psalmul 110:3)  

joi, 25 octombrie 2012

„Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!” (Marcu 13:37)


Anul 2011 a început cu evenimente îngrozitoare din
care amintesc doar câteva.
Australia - un continent atractiv din toate punctele de
vedere (și am acolo prieteni atrași de bogăția financiară, de  frumusețea naturală unică pe glob), în continuare sub jurisdicție Britanică este acum cea mai devastată țară de pe glob - inundații catastrofale au produs victime omenești și pagube materiale de zeci de miliarde de dolari, ploaia continuă, iar oamenii sânt disperați.
În Chile, după devastatorul cutremur de anul trecut, în
fiecare zi țara este din nou clătinată.
În Argentina ploile au produs mari inundații cu masive
dislocări de pământ.
Astăzi (anul trecut n. a.), 14 ianuarie, la noi în România au înflorit
ghioceii - chiar în ziua de Bobotează, când afară se înregistreză un ger cumplit cu temperaturi de până la minus 14 grade Celsius.
În Rusia trei vapoare au fost blocate de înghețul
mărilor.
Deși au trecut peste 2000 de ani, acum mai mult ca
oricând, ce a spus Domnul Isus este de actualitate, spunându-ne peste veacuri „Vegheați!

joi, 18 octombrie 2012

Definiţia viţelului de aur dată de Dumnezeu: „isprava păcatului vostru”. (Deuteronom 9:21)


După cum visul iluziei este de a deveni realitate, visul păcatului este de a încorpora.
Așa cum Logoss-ul sau Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr, prin întruparea Domnului Isus, la fel păcatul amintirii boului Apis din Egipt - unul din zeii acestora, s-a întrupat în vițelul de aur din Sinai.
       În numai trei cuvinte, Dumnezeu caracterizează fapta lor.

marți, 9 octombrie 2012

Nu este decât „un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos!” (1Timotei 2:5)



„..Dacă va adăuga cineva ceva la ele” – la cuvintele
din cartea aceasta – „Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22:18)
Astăzi, 27 noiembrie 2010, am văzut la televizor că noi
trebuie să ne rugăm sfinților. Sfântul și evanghelistul Ioan a văzut pe Domnul în persoana îngerului cu care vorbea în peștera din insula Patmos, unde am fost și eu de curând, și a vrut să i se roage închinându-i-se și iată ce i-a răspuns îngerul:
„Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine, și cu frații tăi, proorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 22-9)
Toată drama spirituală și materială a omenirii se
datorează acestor blestemați intermediari care au subminat rolul exclusiv al Domnului Isus, rol decretat prin versetul de mai sus.
În Galateni capitolul 1:9, Pavel spune că acest soi de
oameni sânt anatema, sau blestemați în limba română, făcând acestea toate doar în folosul lor, pentru bani.
Nimeni atunci când îi este foame sau sete nu se
adresează unui intermediar să mănânce sau să bea în locul lui! Atunci de ce pe plan spiritual, când sufletul are nevoi mai stringente decât trupul, trebuie să apelăm la duhovnici sau intermediari inventați, când Biblia interzice lucrul acesta? Şi cine îi poate autoriza pe aceşti oameni dacă Dumnezeu îi condamnă?
Nu este decât „un singur  mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos!”