Țara desfătărilor. (Psalmul 106:24)

„Domnul să-ți fie desfătarea și El îți va da tot ce îți

dorește inima.” (Psalmul 37:4)

„...şi-i adăpi din şivoiul desfătărilor Tale.” (Psalmul

36:8)

„...desfătări veşnice la dreapta Ta.” (Psalmul 16:11)

Dicționarul enciclopedic al limbii române moderne explică acest cuvânt desfătare prin a-ți petrece timpul într-o mare mulțumire, bucurie, încântare.

Am avut fericirea să văd Israelul, țara celor 200 de clime, de la ghețurile vecinice ale Hermonului până la clima subtropicală a golfului Acaba, dealul florilor din Carmel sau oaza din En-Ghedi, Galileia care este o grădină a Domnului  sau Chibuțurile de pe malul apusean al Iordanului. Și acum, acolo, încă mai curge lapte și miere. Daniel o numește Țara cea Minunată, iar proorocul Ieremia o numește o podoabă a planetei.

Totdeauna oferta cerului pentru om a fost pe măsura Creatorului - desfătarea din Eden la Noul Ierusalim, însă totdeauna omul, începând cu Israelul, a nesocotit țara desfătărilor. Chiar în trecerea noastră grăbită spre Cer, prin Valea Beca sau Valea Plângerii, putem transforma această vale într-un loc al desfătărilor (Psalmul 84:6).

Dacă în intimitatea noastră nu avem o relație directă cu trezoreria desfătărilor vecinice religia noastră, oricât de impunătoare ar părea, nu are nici o valoare.