Minte sănătoasă. Prov. 3- 4

               Toate ziarele de astăzi (n. n. 2010) au publicat decizia aşa zişilor doi îndrăgostiţi Ioana şi Alecu din Bucureşti, care pentru a fi siguri că vor fi totdeauna împreună, au decis să se sinucidă prin electrocutare, fiind astfel supranumiţii Romeo şi Julieta ai României.

            Noi, dealtfel, deţinem după ultimele statistici trei recorduri mondiale la suta de locuitori şi anume la sinucideri, avorturi, şi la consumul de alcool, dar totodată fiind singura ţară din lume cu cel mai mare număr de creştini, respectiv 99 % din populaţie, cu o pondere predominantă Ortodoxă.

            Dar statisticile mai arată ceva îngrozitor, că trăim într-o ţară şi o lume bolnavă din punct de vedere mintal. Prin slujba de dezlegare oficiată de preoţii Ortodocşi, se poate crede oare că sa schimbat ceva pentru viitorul lor. Evident nimic.

            Cum putem avea o minte sănătoasă, şi un trup sănătos cum spuneau latinii „Men sana în corpore sano”. Biblia este singura Carte a Cărţilor care ne arată soluţia în Proverbe 3-3 Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia deoarece ce ace face farmecul unui om este credincioşia sa Proverbe….

            O lume şi un tineret care se hrăneşte numai cu iluziile deşarte ale industriei cinematografice  şi ale  internetului nu poate avea parte decât de deziluzii ce conduc la pierderea minţilor şi implicit a sinuciderilor uneori ca în Guineea chiar în masă.

Strigătul înţelepciunii

„ Cine mă urăşte pe mine iubeşte moartea”.

            Prin numai 7 cuvinte, Biblia pune în antiteză cele două mari principii ale vieţii, fără echivoc, şi anume ura şi iubirea. Nimeni, dacă oamenii ar fi întrebaţi, nu ar declara că urăşte înţelepciunea.

            Oamenii în raport cu înţelepciunea consideră că simplul fapt că nu urăşti înseamnă iubire, dar nu este aşa, lipsa urii, e doar atât. Iubirea înseamnă antrenarea întregii noastre fiinţe „adică din toată inima, din tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea”.

            Strigătul înţelepciunii, este strigătul Domnului Isus, către o lume care deşi este iubită, nu vrea să răspundă iubirii Sale.

            Pasivitatea  lumii la strigătul înţelepciunii,   înaintea lui Dumnezeu este egală cu ura, chiar dacă ura este nedeclarată. În Matei25 Domnul vorbeşte despre vinovăţia pasivităţii, atunci când cei de la stânga vor întreba: „Doamne când te-am văzut noi flămând călător, dezbrăcat, bolnav”….iar Dânsul a precizat  „ori de câte ori nu a-ţi făcut aceste lucruri celor mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut”.

            Ura ce caracterizează această lume a războaielor, este cea mai elocventă probă a urii împotriva înţelepciunii, şi implicit a faptului că oamenii iubesc moartea.

Gingăşia şi delicateţea Duhului Sfânt.

‚Sara a murit la 127 de ani”. Geneza24-1. Dacă pentru perioada aceea era mult sau puţin nu ştim nimic, dar ce ştim sigur este faptul că în timp ce pentru cei mai mulţi bărbaţi din Biblie se spune că au murit bătrâni şi sătui de zile, niciodată adjectivul bătrână nu este însoţit de numele vreunei femei din Biblie.

            Un tânăr dintr-o biserică mi-a spus într-o zi că se duce la ţară la aia bătrână, şi l-am întrebat cine este aia, şi mi-a spus, mama. L-am privit, l-am iubit şi i-am spus. Mama e cel mai scump cuvânt şi primul rostit, pe pământ, iar cuvântul bătrână nu trebuie asociat cu nici un nume de femeie cu atât mai puţin cu numele mamelor, pe care Dumnezeu în proorocul Mica 2- 9 le numeşte podoabele Sale. Această sensibilă caracteristică a Duhului Sfânt, nu o vom găsi în nici o doctrină teologică, şi poate de acea nu se prea practică, dar ea străluceşte deplin în paginile Scripturilor Sfinte.

Îmbătaţi de dragoste.

            „Mâncaţi prieteni beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste”. Cântarea Cântărilor 5-1

Aşa cum Americani au ziua îndrăgostiţilor la 14 februarie, noi Românii acum avem şi sărbătoarea Americanilor, dar pe 24 februarie este ziua, de Dragobete adică beat de dragoste, ziua îndrăgostiţilor.

            De ce spune Domnul în Isaia 1-13 că nu poate vedea sărbătoarea unită cu nelegiuirea, deoarece toate sărbătorile instituite de Dumnezeu, aveau un sigur scop, proslăvirea numelui Său, prin amintirea marilor evenimente, zile în care erau interzise orice activitate, chiar şi pentru sclavi.

            Numai în această privinţă legea nu s-a schimbat şi anume că aşa cum trebuia să respecte Iudeul Sabatul, aşa trebuie să respectăm prima zi a săptămânii. Dumnezeul care condamna la moarte pe cei ce călcau legea este Acelaşi ieri azi şi-n veci, şi niciodată nu a renunţat la această  poruncă.

Toate sărbătorile păgâne din mitologia Greacă sau Romană au fost preluate de pe timpul lui Constantin Cel Mare în anul 325, aceasta fiind o condiţie a libertăţilor religioase.

            Copiii lui Dumnezeu au în fiecare zi o sărbătoare, deoarece sărbătoarea întoarcerii fiului risipitor, nu are decât început. Este boala tuturor, creştinilor de a fii îmbătaţi de dragostea Celui ce din dragoste, fără motiv a murit pentru noi.

Partea cea bună.

            Toate lucrurile cred că au ceva bun şi ceva rău, dar noi din fire, cum spunea Domnul Isus că ochiul rău vede numai ce este rău, nu putem vedea partea însorită a lunii. Negativismul este natural, dar copiii lui Dumnezeu sunt supranaturali, ca o creaţie nouă.

            Iov, de peste 5000 de ani, a găsit un răspuns la negativismul uman în cap.37-21. „Acum fireşte nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor dar va trece un vânt şi-l va curăţa”.

            Brâncuşi vedea în fiecare piatră un chip care se cere eliberat.  A vedea dincolo de aparenţa negativă, partea bună, ca Maria, este secretul fericirii.

Vrăjmaşi ai lăcomiei. Exod 18-21

Exod 18-21

            Avem un singur model desăvârşit în toate domeniile: pe Domnul Isus care pentru a răspunde la o întrebare a fariseilor dacă trebuie plătit birul avea nevoie de o singură monedă pe care a cerut-o lor.

            Prezbiterul nu e suficient să nu fie lacom ci trebuie să fie vrăjmaş al lăcomiei. Avraam după marea sa victorie împotriva celor 5 împăraţi la împărţirea prăzii a zis: „nimic pentru mine”, după care a primit totul.

            Dumnezeu dă totul numai celor ce nu vor nimic. Am trecut pe drumul acesta şi am gustat, am văzut, ce bun este Domnul.

Ce iubim?: „Venirea Sa”

               Aici este nodul Gordian. Oamenii iubesc orice deoarece se consideră liberi în afara lanţurilor lor.

            Măsura iubirii determină măsura durerilor şi cei mai mulţi oameni sunt victimele propriilor lor iubiri.

            Numai o singură iubire nu produce victime şi anume prima din decalogul lui Moise. Suliţa lui Cupidon a ucis cele mai multe inimi, atât la propriu cât şi la figurat. Mamona, zeul banilor, ca Bachus zeul beţivilor. Dar absolut toţi iubitorii acestor zei nu pot fi decât nefericiţi.

Funii de dragoste Osea 11- 4

Osea 11- 4

          „V-am tras cu legături omeneşti cu funii de dragoste”  Aşa cum în universul fizic nu putem scăpa de legea gravitaţiei, la fel, în universul spiritual nu putem scăpa de dragostea lui Dumnezeu căci dragostea Sa  ne constrânge.

            „Dumnezeu vorbeşte omului când într-un fel când în altul, dar omul nu ia seama”, spune Iov. 33-14.

            Care sunt aceste funii de dragoste pe care le foloseşte Dumnezeu. Eu văd în tot ce ne înconjoară şi în tot ce ni se întâmplă funiile Sale de dragoste, deoarece noi nu mai suntem ai noştri şi potrivit declaraţiei Sale ştim că are faţă de noi „gânduri de dragoste ca să ne dea un viitor şi o nădejde”.

Frumuseţea cuceritoare. Ps. 45-11 „Împăratul îţi va pofti frumuseţea”.

 Ps. 45-11

           Mireasa trebuie să uite ceva ca să aibă altceva, ea trebuie să uite poporul său şi casa sa, ca să poată avea parte de o altă casă şi de un alt popor dar mai presus de toate astea, de a i se dori frumuseţea.

            De ce este legată poftirea frumuseţii de uitare, deoarece frumuseţea de caracter nu poate fi duplicitară. Aşa cum Domnul S-a uitat pe Sine pentru noi şi noi trebuie să uităm tot ce aparţine trecutului, şi un asemenea Domn merită o asemenea iubire.

            Pe una din insulele Senei la căsătoria sa, Maria Luiza a spus: „lacrimile şi durerile sunt pentru ţara care o părăsesc, bucuria şi fericirea sunt pentru ţara pe care  o primesc”.

Trădat de fraţi, iubit de străini. Ieremia 38-5

 Ieremia 38-5

         Ieremia este aruncat, într-o groapă de fraţii lui unde era condamnat la moarte, dar un Etiopian Eben Elec, se duce la împăratul Zedechia rugându-l să-l elibereze. Deşi la condamnarea sa împăratul a spus că nu are nici-o putere, acum îi dă lui Eben Ezer 30 de oameni să-l scoată pe Ieremia din groapă salvându-i viaţa. Împăratul îl cheamă să-i spună ceva din partea Domnului, dar proorocul nu este ascultat, lăsând să treacă clipa potrivită.

            Dacă asculta era salvat şi el şi casa lui şi Ierusalimul, dar totul a fost ratat.

            Al doilea lucru de reţinut este faptul că atunci când fraţii tăi te trădează, cum a fost şi Domnul Isus trădat, un străin, Biserica neamurilor, L-a primit.   Deci, să nu ne aşteptăm la un altfel de comportament din partea fraţilor, fără însă a generaliza niciodată nimic.

Podoabele lui Dumnezeu, mamele

Voi izgoniţi din casele lor iubite pe femeile poporului Meu luaţi pentru totdeauna podoaba Mea de la copiii lor” Mica2-9.

            În acea vreme sclavia printre evrei a înduioşat cerul, deoarece mamele erau luate de la copiii lor şi duse pentru totdeauna pe plantaţiile celor bogaţi.

            Rolul mamelor în toată istoria lumii şi a Bibliei, a fost determinant.

            Toată drama trecută şi actuală a omenirii se datorează în primul rând păcatului iar în al doilea rând subestimării mamelor, care au fost tratate în cele mai multe cazuri ca nişte sclave, astăzi sub o formă modernă.

            Adevărata valoare a mamelor, se cuprinde în definiţia unică pe care o găsim în textul de mai sus COMOARA MEA.

Leacul alinător

Când au plecat ultima dată fiii lui Iacov în Egipt să cumpere grâu, tatăl le-a spus copiilor să ducă „şi puţin leac alinător” Geneza 43-11.

            În ziua când am vizitat pe fr. Wurmbrand la Los Angeles, dânşii citiseră chiar în ziua aceea acest text, şi  fratele mi-a spus acest gând minunat că deşi Egiptul avea de toate, nu avea leac alinător. Leacul alinător prin definiţie prefigurează pe  Domnul Isus. După cum leacul alinător, o plantă socotită panaceu universal ce vindeca orice boală, se găsea numai în Iudeia, la fel pentru vindecarea stării de păcat a omenirii, Egiptul, simbolul lumii, are de toate dar nu are leac alinător.

            Domnul Isus Hristos prin cele două nume ale Sale în ebraică Isus înseamnă Mântuitor iar Hristos în greacă înseamnă medic, ne revelează faptul că este cu adevărat leacul universal şi pentru trup dar şi pentru suflet, dar ca orice medicament, şi Leacul alinător, vindecă numai pe cei ce-L cumpără fără bani şi fără plată. Isaia 55-1