Nu cumva să vă stricaţi făcând un chip cioplit sau chipul unui om. (Deuteronom 4:16)

Dacă această caracterizare a celor ce cred în chipuri cioplite sau în icoane ar fi făcută de un om, acela ar fi dat în judecată de anumiți conducători religioși și dacă  le-ar fi posibil L-ar da chiar și pe Dumnezeu în judecată.

       De ce Biblia îi numește ca fiind „stricați” pe acei ce fac asemenea lucruri? Deoarece dezonorează pe Dumnezeu, pe Cel care nu poate și nu trebuie să fie comparat cu nimic de pe acest pământ căci din acel moment în care e ceva ce-L poate reprezenta nu mai poate fi numit Dumnezeu, Dânsul fiind unic în tot universul.

Avertismentul este cât se poate de serios „nu cumva să vă stricați” deoarece pe atunci o astfel de faptă echivala cu condamnarea la moarte, dar acum,  în Noul Legământ, cei ce fac astfel nu mai sînt condamnați la o moarte fizică, ci li se spune categoric că vor fi condamnați nu numai la o primă moarte (moartea trupească), ci și la o a doua moarte mult mai gravă decât prima, moartea veşnică.

Textul de mai sus nu este luat din altă carte, ci din Biblie, ea fiind singura carte de pe această planetă unanim acceptată ca fiind inspirată de Dumnezeu.

Această expresie a Bibliei nu este ca o stație facultativă unde oprești dacă vrei, ci este un imperativ de care, dacă nu vrei să ții cont, vei fi aspru judecat pentru că Dumnezeu care ne-a creeat şi care ne  știa înclinația noastră de a acționa prin simțuri a trimis pe Domnul în carne şi oase spre a ne satisface această dorință.

Biblia are 365 de porunci cu privire la ce trebuie să facem și alte 365 de porunci cu privire la ce nu trebuie să facem, printre care și cea de mai sus - și cred că e mai ușor să nu faci ceva decât să faci ceva pentru a putea fi considerați înțelepți și nu nişte stricați. În fiecare zi a anului trebuie să facem un lucru bun, dar să nu facem unul rău ca acesta.