Dacă viaţa e cea mai lungă şcoală,
moartea este cel mai greu şi cel din urmă examen. Putem trece cu brio toate
examenele vieţii, dar dacă-l pierdem pe ultimul pierdem totul. Napoleon a
câştigat 12 războaie, dar a pierdut la Waterloo şi această pierdere ia fost fatală.
De
ce oare într-o lume unde se moare este atâta nepăsare cu privire la această
crudă realitate care demonstrează că cei mai mulţi oameni sunt surprinşi de acest
eveniment, despre care totuşi avem cele mai multe informaţii, deoarece pe glob
se petrece de trei ori pe secundă. Pentru că aici s-a comis păcatul, aici pe pământ a şi fost judecat prin
jertfa de pe Calvar şi toţi cei ce acceptă această substituire, prin credinţă,
vor trece cu bine ultimul examen de pe pământ.
Iată
ce urmează pentru ceilalţi: „Sunt smulşi din cortul unde se credeau la adăpost,
târâţi spre împăratul spaimelor, împinşi de la lumină în întuneric,şi izgoniţi
din lume”. Ce definiţie teribilă a morţii -împărat al spaimelor- care prin
aceste patru verbe, smulşi, târâţi,
împinşi, izgoniţi, acţionează de mii de ani, şi din nefericire, urmează moartea
veşnică, adică imposibilitatea altei alternative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu