Astăzi (2010 n. n.) am plecat din Piteşti cu 100 de pachete la un
cămin de bătrâni din jud. Vâlcea, comuna Păuşeşti, de lângă staţiunea Olăneşti.
Pe dealul negru dintre Piteşti şi Vâlcea un nor nour negru a slobozit o ploaie
puternică împreună cu o grindină mare de nu se mai putea circula. În stradă era
o groapă pe care nu am mai văzut-o, am intrat în ea cu roata din dreapta, şi pe loc ceva s-a dereglat
încât nu am mai putut merge.
Mi-am
adus aminte de ce spune Iov că Domnul păstrează grindina pentru vremuri de
restrişte. Primul gând este cam totdeauna la cine poate ajuta şi doream să-l
sun pe fratele Iordache să vină să mă remorcheze înapoi spre Piteşti. Când mi s-a
defectat aparatul de filmat la Mississippi de unde am plecat din Chicago cu
copii fr. Cornel m-am rugat ştiind că Domnul este şi electronist, şi am putut
filma cu acea cameră reparată miraculos, la Niagara.
Acum
am zis că maşina este a Sa, că eu nu merg la plimbare, ci am tot o misiune a Sa
şi ştiind că este şi mecanic m-am rugat, am pornit cu maşina prin furtună,
ploaie şi piatră, deşi cei mai mulţi au tras pe dreapta şi minunea sa produs,
iar cei 200 de km i-am parcurs fără nici-o problemă, singura fiind aceea că
portarul de la căminul de bătrâni nu mi-a
permis nici să fac o poză, nici să filmez personalul acela necăjit, care
s-au bucurat foarte mult.
Din nefericire
proslăvirile nu se sincronizează cu izbăvirile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu