marți, 17 ianuarie 2012

„Încă un an ca anul unui simbriaş”.

             Etimologia cuvântului simbriaş este plata unui om tocmit cu ziua, cu luna sau cu anul. Poate fi şi un regionalism; eu fiind  din zona unde s-a născut traducătorul Bibliei Cornilescu ştiu că la noi se  folosea cuvântul simbrie pentru plata muncii.
            Simbriaşul sau muncitorul este o fiinţă care munceşte numai pentru a trăi, şi deşi munca în sine este nobilă, profitorii sunt patronii. Cei mai mulţi oameni nu se bucură decât de remuneraţie, iar viaţa pentru ei este o povară. Copiii lui Dumnezeu nu aşteaptă o lună sau un an pentru a se bucura, ci ei se bucură de fiecare clipă, căutând şi găsind în fiecare zi o motivaţie pentru a se bucura, deoarece aşa ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Când un om bogat dar nefericit a plecat să caute un om fericit ca să-i cumpere cămaşa, a întâlnit un plugar creştin care cânta de bucurie la arat.
            I-a oferit bani mulţi ca să-i dea cămaşa sa, dar el a desfăcut haina şi ia spus că nu are cămaşă.
            Ca simbriaş nu aştepţi altceva decât ziua plăţii.

Un comentariu: