Strigătul înţelepciunii

„ Cine mă urăşte pe mine iubeşte moartea”.

            Prin numai 7 cuvinte, Biblia pune în antiteză cele două mari principii ale vieţii, fără echivoc, şi anume ura şi iubirea. Nimeni, dacă oamenii ar fi întrebaţi, nu ar declara că urăşte înţelepciunea.

            Oamenii în raport cu înţelepciunea consideră că simplul fapt că nu urăşti înseamnă iubire, dar nu este aşa, lipsa urii, e doar atât. Iubirea înseamnă antrenarea întregii noastre fiinţe „adică din toată inima, din tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea”.

            Strigătul înţelepciunii, este strigătul Domnului Isus, către o lume care deşi este iubită, nu vrea să răspundă iubirii Sale.

            Pasivitatea  lumii la strigătul înţelepciunii,   înaintea lui Dumnezeu este egală cu ura, chiar dacă ura este nedeclarată. În Matei25 Domnul vorbeşte despre vinovăţia pasivităţii, atunci când cei de la stânga vor întreba: „Doamne când te-am văzut noi flămând călător, dezbrăcat, bolnav”….iar Dânsul a precizat  „ori de câte ori nu a-ţi făcut aceste lucruri celor mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut”.

            Ura ce caracterizează această lume a războaielor, este cea mai elocventă probă a urii împotriva înţelepciunii, şi implicit a faptului că oamenii iubesc moartea.